luni, 7 mai 2012

Unde esti copilarie?

Acasa...undeva de unde lumea pare atat de mica iar timpul parca zace intr-un punct fix de la orizont...e liniste in Cavnic, iar privirea mi-o scald intre parfum de zapada si brazi vesnici si tineri...Acasa...Un loc atat de indepartat, de stingher, de uitat de timpul crud din mine....

Copacul tineretii mele, eu am imbatranit, tu, ai ramas tot verde, eu am plecat departe, tu, ai ramas de veghe,
Mie mi-e dor de tine 
Tu, iti mai amintesti de mine?


Si parca si acum imi tresalta inima de bucurie cand ma gandesc la zecile de km pe care ii parcurgeam vara in cautare de ciuperci alaturi de tatal meu, si ajungeam acasa istovit, dar fericit ca am cules cele mai sanatoase si mai frumoase ciuperci...
Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot? As fugi si-acum la tine, dar sa ma privesc nu pot, nu mai sunt flacaul care colinda nestingherit, acum sunt un trup epava de servicii istovit...In loc de umbra padurii doar masinile-mi tin calea, iar glasul codrilor de brazi l-am schimbat cu geamparaua...Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot !?

Mi-e dor de tine, copilarie...mi-e-un dor nebun...
Blog Widget by LinkWithin