Aceasta este sloganul concursului de la Preluca, aflat în 2012 la cea de-a treia ediţie (12 mai).
Am aflat despre acest concurs de prin vara anului trecut, însa nu mă prea tenta, asta şi din cauză că nu prea mai fusesem cu bitza prin acele zone şi nici nu ştiam cum e pe acolo. Vazând însa anul acesta nişte clipuri şi poze pe net m-am decis, cam pe ultima sută de metri ce-i drept, sa ma înscriu.
Recunoasterea traseului, 11 mai, vineri
E important în cadrul unui concurs să-ţi dozezi efortul şi în funcţie de greutatea traseului, iar pentru asta e bine să ştii cum arată el, iar cel mai uşor mod e prin a-l parcurge. Asta a fost şi motivul pentru care eu, împreună cu un amic şi totodată coleg, ne-am luat liber jumătate de zi de la servici, vinerea, cu o zi înainte de concurs, pentru a parcurge traseul scurt.
Ştiam doar că o să ne aştepte urcări destul de lungi şi grele, pe o diferenţă de nivel de ~1060 m; chiar dacă pare o diferenţă de nivel mare, traseul având o lungime de 35 de km, aveam oarecum impresia că nu este atât de greu să-l parcurgi pe cât urma să realizăm că e.
Am pornit încrezatori la drum iar la scurt timp a urmat prima urcare pe asfalt - din Copalnic pe drumul ce duce catre Coaş. Din vârful urcării am coborât puţin, urmând ca apoi să facem stânga, alegând drumul ce duce la Întrerâuri. Am ajuns în Întrerâuri, însă traseul nu cuprindea partea de drum forestier, lucru ce m-a bucurat, deoarece chiar dacă acel drum trece printr-o zonă deosebit de frumoasă (a se vedea pozele de aici, tura pe care am facut-o in 1 mai 2012) nu e chiar cel mai bun traseu pentru biciclete, fiind multe pietre ce nu-ţi oferă prea multă stabilitate şi, fiind vorba de un concurs, riscam să-mi lovesc/zgâriu bicicleta cu pietrele ce săreau la viteze mai mari.
Am urcat din nou puţin, pe urmă am coborât iaraşi, şi apoi a urmat o nouă urcare ce credeam că nu se mai termină... Au urmat pe urmă alte urcări şi coborâri, fie pe drum asfaltat, fie pe drum pietruit sau pe câmp. Priveliştile erau deosebit de frumoase şi ne opream destul de des pentru a le admira.
Chiar dacă traseul are 35 de km, o distanţă relativ scurtă, diferenţa de nivel de peste 1000 de m îl face a fi unul nu tocmai uşor, însă este unul extrem de frumos, cu privelişti de vis, cu urcări lungi şi nesfârşite şi cu coborâri geniale prin zone împădurite; partea de final a unei coborâri prin pădure mi-a dat impresia că sunt într-un loc scos parcă din poveşti - era o zonă cu nişte serpentine, unde puteai delimita bine traseul deoarece era curaţat de crengi, pe jos era plin de verdeaţă şi se vedea lumina puternică a soarelui în poiana de care mă apropiam.
Las pozele de mai jos să exprime cel mai bine locurile respective, cu toate că nu am cum să surprind prin nişte poze frumuseţea deplină a acelor locuri.
Detalii despre traseu pot fi vazute aici (de remarcat numărul de calorii consumate, 1,882).
Concursul din 12 mai, sâmbata
Dimineaţa mă simţeam obosit, asta desigur şi din cauza turei de recunoaştere a traseului din urmă cu o zi, care bineînţeles că nu a fost cea mai grozavă idee, însă nu ştiam că traseul te consumă atât de mult, plus că m-am decis să particip şi pe ultima sută de metri.
Pe drum pâna în Copalnic am căscat aproape fără întrerupere.
La start, am fost cam printre ultimii, însă am pornit în forţă şi am întrecut pe câţiva până ce am ajuns la prima urcare pe asfalt.
Am fost fotografiaţi pe partea de început a traseului şi dintr-un avion care s-a ridicat cu puţin timp înainte să se dea startul.
Pe traseu, la unele urcări simţeam picuri de transpiraţie ce-mi cădeau pe picioare la intervale de câteva secunde... Transpiram, mă consumam, însă îmi plăcea la nebunie lucrul acesta. Adevărul e că îmi place să-mi testez limitele, să dau totul din mine, iar acest lucru îl pot face cel mai bine în cadrul unei competiţii.
Nu vroiam să mă opresc căci ştiam că o simplă oprire de 1-2 minute ar putea duce la a fi întrecut de un alt concurent. De altfel, nici nu simţeam nevoia de a mă opri.
Îmi plăcea când aveam pe cineva în faţa mea ce trăgea din greu, căci mă motiva să ţin ritmul cu el, iar dacă vedeam pe altul în apropierea celui din faţa mea, îl întreceam şi mă ţineam de următorul ;)).
La coborârea prin pădure am avut parte şi de o căzătură şi m-am julit la piciorul stâng. După acea coborâre, a urmat o urcare pe asfalt, unde am început să simt cu adevărat oboseala. M-am oprit o singură data ca să beau puţină apă ce o aveam în ghiozdan, însă dacă ştiam că urma la câteva sute de metri un al doilea punct de control nu mai făceam acea oprire.
Ajuns la cel de-al doilea punct de control, am întrebat câţi mai sunt în faţa mea şi mi s-a spus că în jur de 6, însă am constat abia la final că erau puţin mai mulţi de 6, căci din acel punct nu am mai întrecut şi nu am fost întrecut de nimeni.
La ultima coborâre, o mare parte din ea fiind în serpentine, de altfel o coborâre foarte frumoasă, am fost puţin mai grijuliu, deoarece nu vroiam să cad încă o dată, plus ca mă şi ustura puţin piciorul la care mă julisem.
Am ajuns la finish al 14-lea la general, şi al 5-lea la grupa mea de vârsta (19-35 ani). Timpul scos a fost de: 02:35:29, după ce vineri am parcurs traseul în 4h şi 47 min., ce-i drept cu multe opriri.
Ştiam doar că o să ne aştepte urcări destul de lungi şi grele, pe o diferenţă de nivel de ~1060 m; chiar dacă pare o diferenţă de nivel mare, traseul având o lungime de 35 de km, aveam oarecum impresia că nu este atât de greu să-l parcurgi pe cât urma să realizăm că e.
Am pornit încrezatori la drum iar la scurt timp a urmat prima urcare pe asfalt - din Copalnic pe drumul ce duce catre Coaş. Din vârful urcării am coborât puţin, urmând ca apoi să facem stânga, alegând drumul ce duce la Întrerâuri. Am ajuns în Întrerâuri, însă traseul nu cuprindea partea de drum forestier, lucru ce m-a bucurat, deoarece chiar dacă acel drum trece printr-o zonă deosebit de frumoasă (a se vedea pozele de aici, tura pe care am facut-o in 1 mai 2012) nu e chiar cel mai bun traseu pentru biciclete, fiind multe pietre ce nu-ţi oferă prea multă stabilitate şi, fiind vorba de un concurs, riscam să-mi lovesc/zgâriu bicicleta cu pietrele ce săreau la viteze mai mari.
Am urcat din nou puţin, pe urmă am coborât iaraşi, şi apoi a urmat o nouă urcare ce credeam că nu se mai termină... Au urmat pe urmă alte urcări şi coborâri, fie pe drum asfaltat, fie pe drum pietruit sau pe câmp. Priveliştile erau deosebit de frumoase şi ne opream destul de des pentru a le admira.
Chiar dacă traseul are 35 de km, o distanţă relativ scurtă, diferenţa de nivel de peste 1000 de m îl face a fi unul nu tocmai uşor, însă este unul extrem de frumos, cu privelişti de vis, cu urcări lungi şi nesfârşite şi cu coborâri geniale prin zone împădurite; partea de final a unei coborâri prin pădure mi-a dat impresia că sunt într-un loc scos parcă din poveşti - era o zonă cu nişte serpentine, unde puteai delimita bine traseul deoarece era curaţat de crengi, pe jos era plin de verdeaţă şi se vedea lumina puternică a soarelui în poiana de care mă apropiam.
Las pozele de mai jos să exprime cel mai bine locurile respective, cu toate că nu am cum să surprind prin nişte poze frumuseţea deplină a acelor locuri.
Detalii despre traseu pot fi vazute aici (de remarcat numărul de calorii consumate, 1,882).
Concursul din 12 mai, sâmbata
Dimineaţa mă simţeam obosit, asta desigur şi din cauza turei de recunoaştere a traseului din urmă cu o zi, care bineînţeles că nu a fost cea mai grozavă idee, însă nu ştiam că traseul te consumă atât de mult, plus că m-am decis să particip şi pe ultima sută de metri.
Pe drum pâna în Copalnic am căscat aproape fără întrerupere.
La start, am fost cam printre ultimii, însă am pornit în forţă şi am întrecut pe câţiva până ce am ajuns la prima urcare pe asfalt.
Am fost fotografiaţi pe partea de început a traseului şi dintr-un avion care s-a ridicat cu puţin timp înainte să se dea startul.
Pe traseu, la unele urcări simţeam picuri de transpiraţie ce-mi cădeau pe picioare la intervale de câteva secunde... Transpiram, mă consumam, însă îmi plăcea la nebunie lucrul acesta. Adevărul e că îmi place să-mi testez limitele, să dau totul din mine, iar acest lucru îl pot face cel mai bine în cadrul unei competiţii.
Nu vroiam să mă opresc căci ştiam că o simplă oprire de 1-2 minute ar putea duce la a fi întrecut de un alt concurent. De altfel, nici nu simţeam nevoia de a mă opri.
Îmi plăcea când aveam pe cineva în faţa mea ce trăgea din greu, căci mă motiva să ţin ritmul cu el, iar dacă vedeam pe altul în apropierea celui din faţa mea, îl întreceam şi mă ţineam de următorul ;)).
La coborârea prin pădure am avut parte şi de o căzătură şi m-am julit la piciorul stâng. După acea coborâre, a urmat o urcare pe asfalt, unde am început să simt cu adevărat oboseala. M-am oprit o singură data ca să beau puţină apă ce o aveam în ghiozdan, însă dacă ştiam că urma la câteva sute de metri un al doilea punct de control nu mai făceam acea oprire.
Ajuns la cel de-al doilea punct de control, am întrebat câţi mai sunt în faţa mea şi mi s-a spus că în jur de 6, însă am constat abia la final că erau puţin mai mulţi de 6, căci din acel punct nu am mai întrecut şi nu am fost întrecut de nimeni.
La ultima coborâre, o mare parte din ea fiind în serpentine, de altfel o coborâre foarte frumoasă, am fost puţin mai grijuliu, deoarece nu vroiam să cad încă o dată, plus ca mă şi ustura puţin piciorul la care mă julisem.
Am ajuns la finish al 14-lea la general, şi al 5-lea la grupa mea de vârsta (19-35 ani). Timpul scos a fost de: 02:35:29, după ce vineri am parcurs traseul în 4h şi 47 min., ce-i drept cu multe opriri.
Câteva poze care nu îmi aparţin, cu mine dar nu numai, care îmi plac:
Concluzii
A fost o experienţă frumoasă, un maraton printr-o zonă pitorească, cu privelişti magnifice, cu o organizare de nota 10. Practic, prin aceast maraton am descoperit o altă faţă a judeţului Maramureş, dându-mi astfel posibilitatea să mă bucur şi mai mult de natură.
Citeam pe un alt blog o descriere a zonei, şi anume: "Un tarâm desprins parcă din altă lume, încremenit în timp, care merită neapărat revăzut şi cu alte ocazii." şi îi dau deplină dreptate autorului, motiv pentru care am în plan ca într-un viitor apropiat, să reiau traseul scurt, să mă bucur şi mai mult de natură şi de privelişti. Am deasemenea în gând să fac şi traseul lung, de 71,8 km. Oricine doreste să mi se alăture e binevenit! ;-) Dacă nu a mai fost prin zonă, o să rămână surpins, la fel cum am fost şi eu!
Pozele făcute de mine + alte câteva culese de la organizatori/concurenţi pot fi văzute aici.
Linkuri poze/clipuri puse de organizatori/alţi concurenţi:
- poze by Kitsched Photography: aici
- poze by Florin Mesaros: aici
- poze Vasile Serban: aici
- poze Revoltatul M: aici
- panorame filmate de pe traseu: aici.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu