Trofeul Maramuresului

In urma cu mai bine de o saptamana am aflat intamplator despre un concurs de biciclete ce avea sa aiba loc in data de 30.10.2011, cu startul din Baia Mare (afis concurs). Am fost incantat de acest lucru, drept pentru care m-am si inscris.
Vineri mi-am luat concediu special pentru a face traseul - pentru a vedea ce urma sa ma astepte la concurs.
Am plecat din parcul municipal in sus pe Valea Rosie, ajungand la Pensiunea Magura (pana aici drumul fiind asfaltat), unde am luat-o in stanga prin padure. Am urcat in jur de 4 km pana ce am ajuns la Trei Stejari:
De aici am impins putin bitza, fiind o zona nepracticabila (cel putin ptr. mine) mersului pe ea, fiind si vorba despre o urcare abrupta. Din varf padurea se vedea extrem de frumos A urmat o coborare, desi la inceput printr-o zona plina de ravene, extrem de frumoasa, pana pe Valea Borcutului - unde deja eram din nou pe asfalt. Ultima parte a coborarii a fost una de vis, ajungand jos cu ochii inlacrimati de la viteza si frig; prin unele locuri solul era chiar si inghetat. Aproape de terenul de fotbal, am parasit din nou asfaltul, luand-o in dreapta si urmand marcajul albastru, ajungand in zona viilor de pe dealul Dura si mai apoi in zona livezilor de meri. Tot urmand marcajul albastru, dupa ce am trecut peste un pod am luat-o in dreapta, urmand sa intru in localitatea Baita. De aici drumul a fost din nou asfaltat. Au urmat vreo 5-6 km de urcare usoara de-a lungul localitatii Baita, dupa care urmand indicatorul ce arata intrarea in localitatea Ulmoasa am luat-o in dreapta, trecand peste un pod din lemn si incepand o urcare mai abrupta prin localitatea mai sus amintita. Chiar dupa pod, fiind si o zona mai impadurita, mi se parea ca temperatura scazuse cu cateva grade bune, fiindu-mi destul de rece....Ba mai mult, daca inclinam putin capul, simteam acel fluierat al vantului pe care de regula doar iarna pe ger il auzi - a fost frumos. Parasind localitatea Ulmoasa, am parasit si asfaltul pentru ultima data. De aici a urmat o urcare medie la inceput, insa extrem de grea pe urma. Ajuns in varf am mai mers putin (zona cu urcusuri si coborari usoare) si am ajuns la Plescioare. De aici dupa inca putin de mers cu urcurusi si coborari usoare a urmat o coborare pur si simplu mirifica, undeva la 8 km lungime, pana pe Valea  Usturoiului, loc care a insemnat si terminarea traseului. Coborarea de la Plestioare pana pe Valea Usturoiului pot spune ca a fost una de vis, cred ca a fost de altfel coborarea off-road pe care am atins cea mai mare viteza.
Mai sus am descris traseul ce urma sa-l fac azi, 30.10, la concurs. Azi, insa, cu cateva minute inainte de start, am aflat ca s-a schimbat directia traseului si ca il voi face in sens invers...
Am facut traseul, in jur a 35 de km, in 2 ore si jumatate, cu 45 de minute mai mult decat cel de pe locul I (care insa a concurat la profesionisti, facand parte dintr-un club), ajungad pe locul al 6-lea, la doar cateva zeci de secunde dupa un alt concurent (care mi-a fost elev pe vremea cand eram si profesor), si pe locul intai la categoria la care eram eu inscris. Drept rasplata am primit o cupa si o diploma:
am avut parte si de o portie dubla de sarmale foarte gustoase, precum si de o bere, ambele gratis.
Per ansamblu a fost un concurs frumos.
La scurt timp dupa finalizarea premierei, am asistat la cateva interpretarii ale fanfarei, un moment foarte frumos la care s-a adunat ceva lume. Atat bicicleta, cat si eu, am aratat dupa concurs extremi de murdari:
,motiv pentru care pe ea am dus-o la spalatorie: de unde a iesit ca noua.

Datorita acestui concurs am descoperit inca doua coborari deosebit de frumoase, ambele din zona Plescioare:
1. catre Ulmoasa (cea pe care vineri, la antrenament, am crezut ca-mi dau duhul impingand bitza)
2. catre Valea Usturoiului.
Nu as putea spune care din cele doua coborari a fost mai spectaculoasa, ambele fiind deosebit de frumoase si pline-pline de adrenalina!

Pozele de pe traseu sunt facute vineri, 20.10.2011, la antrenament.