30 iunie 2012
Lucky biciclistu':
La cules de afine - niste minunatii ale naturii:
sâmbătă, 30 iunie 2012
duminică, 24 iunie 2012
Ocolul Crestei Cocosului
24 iunie 2012
L-am facut in sens invers fata de cel prezentat aici + am inclus si o escapada pana la Mogosa pentru a lua masa si a lua apa :).
Plestioare
20 iunie 2012
A fost o tura facuta dupa servici, o tura frumoasa: BM-Usturoiu-Plestioare-Varatec-BM.
Preluca
17 iunie 2012
Am pornit de acasa, din Cavnic urmand ruta: Cavnic - Surdesti (ruta ocolitoare care nu a inclus si vf. Cornului) - Fauresti - Laschia - Vad - Copalnic - undeva la vreo 25 de km.
A urmat apoi traseul scurt ce l-am facut si la maraton, in 12 mai. A fost foarte cald afara, traseul l-am facut lejer, in aproximativ 5 h.
marți, 12 iunie 2012
Vara 2012 la Cavnic
9 iunie 2012
Am plecat sambata, 9 iunie 2012, dimineata devreme inspre Cavnic si m-am intors tot sambata, spre seara. Odata ajuns in Baia Mare si aruncand o privire pe facebook, am vazut o groaza de poze, facute de amici sau asa-zisi fb-friends (pe care nu-i cunosc personal dar cu care impartasesc aceeasi pasiune si anume pedalatul in natura), facute in trasee in acea zi de sambata + alte poze de la iesiri la gratar in natura sau pur si simplu iesiri in natura si m-a umplut oarecum ciuda caci eu sambata de sambata sunt acasa, la munca. Insa nu trecu mult timp si am realizat ca faptul ca am fost acasa (ceea ce implica intr-adevar in foarte mare parte munca) m-a facut mai fericit decat orice tura cu bitza, si asta deoarece in viata consider ca lucrurile trebuie facute in functie de prioritati, iar pentru mine prioritatea numarul 1 la sfarsit de saptamana inseamna a merge acasa si a-mi ajuta parintii, a ma bucura de prezenta lor si a ma bucura de aerul curat de Cavnic si de locul atat de frumos unde locuiesc!
Sambata, a fost prima zi adevarata de vara, cu caldura mare si aer inabusitor.
Si acum o sa o dau pe poze, asa cum imi place mie.
Tura noroioasa spre Plescioare
10 iunie 2012
Trecuse ceva timp de cand nu am mai facut o tura cu bitza in natura (pe 5 iunie, luni, cand am avut liber de Rusalii am urcat pana la Izvoare - a fost prima mea urcare cu bitza pana la Izvoare - ~ 54 min., fara oprire (de la ultima intersectie)), ca atare am decis sa fac in 10 iunie o tura in natura, cei drept mai scurta caci se anuntase si ceva ploaie. Aveam de gand sa urcam la Plescioare si sa coboram pe la Valea Romana - baraj, insa din cauza noroiului prea lipicios si prea mult, ne-am intors pe unde am urcat (urcasem pana aproape de Plescioare).
Coborarea a fost exceptionala, plina de noroi. Am ajuns acasa cu un strat consistent de noroi pe mine. Era insa o senzatie placuta cand sarea noroiul rece pe picioare, fiindca afara era si foarte cald. Pe coborare, a trebuie la un moment dat sa ma opresc ca sa-mi curat ochelarii caci nu mai vedeam mai deloc din cauza noroiului ce a sarit pe ei. A fost o experienta ce mi-a placut mult, fiind cea mai noroioasa tura facuta de mine pana acum :D.
marți, 22 mai 2012
Maraton MTB Preluca 2012
"Dragostea noastră pentru munte, Pasiunea voastră pentru sport"
Aceasta este sloganul concursului de la Preluca, aflat în 2012 la cea de-a treia ediţie (12 mai).
Am aflat despre acest concurs de prin vara anului trecut, însa nu mă prea tenta, asta şi din cauză că nu prea mai fusesem cu bitza prin acele zone şi nici nu ştiam cum e pe acolo. Vazând însa anul acesta nişte clipuri şi poze pe net m-am decis, cam pe ultima sută de metri ce-i drept, sa ma înscriu.
Câteva poze care nu îmi aparţin, cu mine dar nu numai, care îmi plac:
În preţul de înscriere de 30 de lei am primit înainte de concurs şi un tricou, precum şi un bonus imediat după ce am trecut linia de finish reprezentând sigla concursului. Am avut la final parte şi de o porţie de macaroane cu brânză foarte bune.
Concluzii
A fost o experienţă frumoasă, un maraton printr-o zonă pitorească, cu privelişti magnifice, cu o organizare de nota 10. Practic, prin aceast maraton am descoperit o altă faţă a judeţului Maramureş, dându-mi astfel posibilitatea să mă bucur şi mai mult de natură.
Citeam pe un alt blog o descriere a zonei, şi anume: "Un tarâm desprins parcă din altă lume, încremenit în timp, care merită neapărat revăzut şi cu alte ocazii." şi îi dau deplină dreptate autorului, motiv pentru care am în plan ca într-un viitor apropiat, să reiau traseul scurt, să mă bucur şi mai mult de natură şi de privelişti. Am deasemenea în gând să fac şi traseul lung, de 71,8 km. Oricine doreste să mi se alăture e binevenit! ;-) Dacă nu a mai fost prin zonă, o să rămână surpins, la fel cum am fost şi eu!
Pozele făcute de mine + alte câteva culese de la organizatori/concurenţi pot fi văzute aici.
Linkuri poze/clipuri puse de organizatori/alţi concurenţi:
- poze by Kitsched Photography: aici
- poze by Florin Mesaros: aici
- poze Vasile Serban: aici
- poze Revoltatul M: aici
- panorame filmate de pe traseu: aici.
Aceasta este sloganul concursului de la Preluca, aflat în 2012 la cea de-a treia ediţie (12 mai).
Am aflat despre acest concurs de prin vara anului trecut, însa nu mă prea tenta, asta şi din cauză că nu prea mai fusesem cu bitza prin acele zone şi nici nu ştiam cum e pe acolo. Vazând însa anul acesta nişte clipuri şi poze pe net m-am decis, cam pe ultima sută de metri ce-i drept, sa ma înscriu.
Recunoasterea traseului, 11 mai, vineri
E important în cadrul unui concurs să-ţi dozezi efortul şi în funcţie de greutatea traseului, iar pentru asta e bine să ştii cum arată el, iar cel mai uşor mod e prin a-l parcurge. Asta a fost şi motivul pentru care eu, împreună cu un amic şi totodată coleg, ne-am luat liber jumătate de zi de la servici, vinerea, cu o zi înainte de concurs, pentru a parcurge traseul scurt.
Ştiam doar că o să ne aştepte urcări destul de lungi şi grele, pe o diferenţă de nivel de ~1060 m; chiar dacă pare o diferenţă de nivel mare, traseul având o lungime de 35 de km, aveam oarecum impresia că nu este atât de greu să-l parcurgi pe cât urma să realizăm că e.
Am pornit încrezatori la drum iar la scurt timp a urmat prima urcare pe asfalt - din Copalnic pe drumul ce duce catre Coaş. Din vârful urcării am coborât puţin, urmând ca apoi să facem stânga, alegând drumul ce duce la Întrerâuri. Am ajuns în Întrerâuri, însă traseul nu cuprindea partea de drum forestier, lucru ce m-a bucurat, deoarece chiar dacă acel drum trece printr-o zonă deosebit de frumoasă (a se vedea pozele de aici, tura pe care am facut-o in 1 mai 2012) nu e chiar cel mai bun traseu pentru biciclete, fiind multe pietre ce nu-ţi oferă prea multă stabilitate şi, fiind vorba de un concurs, riscam să-mi lovesc/zgâriu bicicleta cu pietrele ce săreau la viteze mai mari.
Am urcat din nou puţin, pe urmă am coborât iaraşi, şi apoi a urmat o nouă urcare ce credeam că nu se mai termină... Au urmat pe urmă alte urcări şi coborâri, fie pe drum asfaltat, fie pe drum pietruit sau pe câmp. Priveliştile erau deosebit de frumoase şi ne opream destul de des pentru a le admira.
Chiar dacă traseul are 35 de km, o distanţă relativ scurtă, diferenţa de nivel de peste 1000 de m îl face a fi unul nu tocmai uşor, însă este unul extrem de frumos, cu privelişti de vis, cu urcări lungi şi nesfârşite şi cu coborâri geniale prin zone împădurite; partea de final a unei coborâri prin pădure mi-a dat impresia că sunt într-un loc scos parcă din poveşti - era o zonă cu nişte serpentine, unde puteai delimita bine traseul deoarece era curaţat de crengi, pe jos era plin de verdeaţă şi se vedea lumina puternică a soarelui în poiana de care mă apropiam.
Las pozele de mai jos să exprime cel mai bine locurile respective, cu toate că nu am cum să surprind prin nişte poze frumuseţea deplină a acelor locuri.
Detalii despre traseu pot fi vazute aici (de remarcat numărul de calorii consumate, 1,882).
Concursul din 12 mai, sâmbata
Dimineaţa mă simţeam obosit, asta desigur şi din cauza turei de recunoaştere a traseului din urmă cu o zi, care bineînţeles că nu a fost cea mai grozavă idee, însă nu ştiam că traseul te consumă atât de mult, plus că m-am decis să particip şi pe ultima sută de metri.
Pe drum pâna în Copalnic am căscat aproape fără întrerupere.
La start, am fost cam printre ultimii, însă am pornit în forţă şi am întrecut pe câţiva până ce am ajuns la prima urcare pe asfalt.
Am fost fotografiaţi pe partea de început a traseului şi dintr-un avion care s-a ridicat cu puţin timp înainte să se dea startul.
Pe traseu, la unele urcări simţeam picuri de transpiraţie ce-mi cădeau pe picioare la intervale de câteva secunde... Transpiram, mă consumam, însă îmi plăcea la nebunie lucrul acesta. Adevărul e că îmi place să-mi testez limitele, să dau totul din mine, iar acest lucru îl pot face cel mai bine în cadrul unei competiţii.
Nu vroiam să mă opresc căci ştiam că o simplă oprire de 1-2 minute ar putea duce la a fi întrecut de un alt concurent. De altfel, nici nu simţeam nevoia de a mă opri.
Îmi plăcea când aveam pe cineva în faţa mea ce trăgea din greu, căci mă motiva să ţin ritmul cu el, iar dacă vedeam pe altul în apropierea celui din faţa mea, îl întreceam şi mă ţineam de următorul ;)).
La coborârea prin pădure am avut parte şi de o căzătură şi m-am julit la piciorul stâng. După acea coborâre, a urmat o urcare pe asfalt, unde am început să simt cu adevărat oboseala. M-am oprit o singură data ca să beau puţină apă ce o aveam în ghiozdan, însă dacă ştiam că urma la câteva sute de metri un al doilea punct de control nu mai făceam acea oprire.
Ajuns la cel de-al doilea punct de control, am întrebat câţi mai sunt în faţa mea şi mi s-a spus că în jur de 6, însă am constat abia la final că erau puţin mai mulţi de 6, căci din acel punct nu am mai întrecut şi nu am fost întrecut de nimeni.
La ultima coborâre, o mare parte din ea fiind în serpentine, de altfel o coborâre foarte frumoasă, am fost puţin mai grijuliu, deoarece nu vroiam să cad încă o dată, plus ca mă şi ustura puţin piciorul la care mă julisem.
Am ajuns la finish al 14-lea la general, şi al 5-lea la grupa mea de vârsta (19-35 ani). Timpul scos a fost de: 02:35:29, după ce vineri am parcurs traseul în 4h şi 47 min., ce-i drept cu multe opriri.
Ştiam doar că o să ne aştepte urcări destul de lungi şi grele, pe o diferenţă de nivel de ~1060 m; chiar dacă pare o diferenţă de nivel mare, traseul având o lungime de 35 de km, aveam oarecum impresia că nu este atât de greu să-l parcurgi pe cât urma să realizăm că e.
Am pornit încrezatori la drum iar la scurt timp a urmat prima urcare pe asfalt - din Copalnic pe drumul ce duce catre Coaş. Din vârful urcării am coborât puţin, urmând ca apoi să facem stânga, alegând drumul ce duce la Întrerâuri. Am ajuns în Întrerâuri, însă traseul nu cuprindea partea de drum forestier, lucru ce m-a bucurat, deoarece chiar dacă acel drum trece printr-o zonă deosebit de frumoasă (a se vedea pozele de aici, tura pe care am facut-o in 1 mai 2012) nu e chiar cel mai bun traseu pentru biciclete, fiind multe pietre ce nu-ţi oferă prea multă stabilitate şi, fiind vorba de un concurs, riscam să-mi lovesc/zgâriu bicicleta cu pietrele ce săreau la viteze mai mari.
Am urcat din nou puţin, pe urmă am coborât iaraşi, şi apoi a urmat o nouă urcare ce credeam că nu se mai termină... Au urmat pe urmă alte urcări şi coborâri, fie pe drum asfaltat, fie pe drum pietruit sau pe câmp. Priveliştile erau deosebit de frumoase şi ne opream destul de des pentru a le admira.
Chiar dacă traseul are 35 de km, o distanţă relativ scurtă, diferenţa de nivel de peste 1000 de m îl face a fi unul nu tocmai uşor, însă este unul extrem de frumos, cu privelişti de vis, cu urcări lungi şi nesfârşite şi cu coborâri geniale prin zone împădurite; partea de final a unei coborâri prin pădure mi-a dat impresia că sunt într-un loc scos parcă din poveşti - era o zonă cu nişte serpentine, unde puteai delimita bine traseul deoarece era curaţat de crengi, pe jos era plin de verdeaţă şi se vedea lumina puternică a soarelui în poiana de care mă apropiam.
Las pozele de mai jos să exprime cel mai bine locurile respective, cu toate că nu am cum să surprind prin nişte poze frumuseţea deplină a acelor locuri.
Detalii despre traseu pot fi vazute aici (de remarcat numărul de calorii consumate, 1,882).
Concursul din 12 mai, sâmbata
Dimineaţa mă simţeam obosit, asta desigur şi din cauza turei de recunoaştere a traseului din urmă cu o zi, care bineînţeles că nu a fost cea mai grozavă idee, însă nu ştiam că traseul te consumă atât de mult, plus că m-am decis să particip şi pe ultima sută de metri.
Pe drum pâna în Copalnic am căscat aproape fără întrerupere.
La start, am fost cam printre ultimii, însă am pornit în forţă şi am întrecut pe câţiva până ce am ajuns la prima urcare pe asfalt.
Am fost fotografiaţi pe partea de început a traseului şi dintr-un avion care s-a ridicat cu puţin timp înainte să se dea startul.
Pe traseu, la unele urcări simţeam picuri de transpiraţie ce-mi cădeau pe picioare la intervale de câteva secunde... Transpiram, mă consumam, însă îmi plăcea la nebunie lucrul acesta. Adevărul e că îmi place să-mi testez limitele, să dau totul din mine, iar acest lucru îl pot face cel mai bine în cadrul unei competiţii.
Nu vroiam să mă opresc căci ştiam că o simplă oprire de 1-2 minute ar putea duce la a fi întrecut de un alt concurent. De altfel, nici nu simţeam nevoia de a mă opri.
Îmi plăcea când aveam pe cineva în faţa mea ce trăgea din greu, căci mă motiva să ţin ritmul cu el, iar dacă vedeam pe altul în apropierea celui din faţa mea, îl întreceam şi mă ţineam de următorul ;)).
La coborârea prin pădure am avut parte şi de o căzătură şi m-am julit la piciorul stâng. După acea coborâre, a urmat o urcare pe asfalt, unde am început să simt cu adevărat oboseala. M-am oprit o singură data ca să beau puţină apă ce o aveam în ghiozdan, însă dacă ştiam că urma la câteva sute de metri un al doilea punct de control nu mai făceam acea oprire.
Ajuns la cel de-al doilea punct de control, am întrebat câţi mai sunt în faţa mea şi mi s-a spus că în jur de 6, însă am constat abia la final că erau puţin mai mulţi de 6, căci din acel punct nu am mai întrecut şi nu am fost întrecut de nimeni.
La ultima coborâre, o mare parte din ea fiind în serpentine, de altfel o coborâre foarte frumoasă, am fost puţin mai grijuliu, deoarece nu vroiam să cad încă o dată, plus ca mă şi ustura puţin piciorul la care mă julisem.
Am ajuns la finish al 14-lea la general, şi al 5-lea la grupa mea de vârsta (19-35 ani). Timpul scos a fost de: 02:35:29, după ce vineri am parcurs traseul în 4h şi 47 min., ce-i drept cu multe opriri.
Câteva poze care nu îmi aparţin, cu mine dar nu numai, care îmi plac:
Concluzii
A fost o experienţă frumoasă, un maraton printr-o zonă pitorească, cu privelişti magnifice, cu o organizare de nota 10. Practic, prin aceast maraton am descoperit o altă faţă a judeţului Maramureş, dându-mi astfel posibilitatea să mă bucur şi mai mult de natură.
Citeam pe un alt blog o descriere a zonei, şi anume: "Un tarâm desprins parcă din altă lume, încremenit în timp, care merită neapărat revăzut şi cu alte ocazii." şi îi dau deplină dreptate autorului, motiv pentru care am în plan ca într-un viitor apropiat, să reiau traseul scurt, să mă bucur şi mai mult de natură şi de privelişti. Am deasemenea în gând să fac şi traseul lung, de 71,8 km. Oricine doreste să mi se alăture e binevenit! ;-) Dacă nu a mai fost prin zonă, o să rămână surpins, la fel cum am fost şi eu!
Pozele făcute de mine + alte câteva culese de la organizatori/concurenţi pot fi văzute aici.
Linkuri poze/clipuri puse de organizatori/alţi concurenţi:
- poze by Kitsched Photography: aici
- poze by Florin Mesaros: aici
- poze Vasile Serban: aici
- poze Revoltatul M: aici
- panorame filmate de pe traseu: aici.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)