Am să prezint o conversație de azi purtată pe messenger cu o fată (căreia am să mă feresc a-i dezvălui identitatea) prin care poți lejer să identifici genul de om comod, care se bazează întotdeauna pe ajutorul altora, poate chiar și genul de om naiv. Nu mai continu prin a face o caracterizare - fiecare înțelege ce vrea din conversația de mai jos.
Îmi cer scuze pentru faptul că trebuie să citiți și scrisul fetei (am preferat însă să nu-l prelucrez) - pe lângă faptul că nu știe cum să scrie cuvintele în limba română, ea a și lipsit la toate orele de gramatică din școală.
anonim: da cmf? esti?
manu: buna, da sunt; bine ms
manu: tucum mai esti ?
anonim: dapoi cum sa fiu ma stresez cu baku pacii
manu: cu ce ?
anonim: cu bacul
manu: dar cand ai ?
anonim: in toamna
anonim: la mate ca am cazut
anonim: ii poveste lunga
anonim: dar iti zik pe scut ca te prinzi tu
anonim: mi-a promis cineva ca ma ajuta....si de fapt a asteptat sa vada daca iau 5 ca sa faca el ce vrea
anonim: si ma lasat sa astept asigurandu-ma ca trec
anonim: macar de imi spunea
anonim: nam cum sa te ajut
anonim: nu sai spuna la mama ca trec si pe kand kolo sa nu fie asa
anonim: oricum eu iti spun sincer ca dejeaba incep sa iau ore ca sincer nu o s pricep nimika
manu: si ce-o sa faci in toamna ?
anonim: imi place sa fiu directa
anonim: si intrebarea mea e urmatoarea
anonim: esti dispus sa imi dictezi daca imi iau casca din aia sau cum se numeste ca nush cum se procedeaza
anonim: incerc asa daca nu merge nul mai dau
manu: si raspunsul meu e urmatorul: nu, ceea ce-mi ceri nu pot sa fac
anonim: ok am inteles
manu: daca vroiai meditatii cu placere; dar asta nu e de mine
anonim: inteleg ce spui
manu: iti doresc multa bafta
manu: si un sfat: mai bine invata!!!
anonim: sa speram k va iesi cv
manu: in cazul tau exista o singura varianta sigura: invatatul!
Subiect titularizare iulie 2009 - informatică - judeţ Maramureş
Ce părere aveţi despre aceste subiecte?
Pentru a lăsa un comentariu dă click pe link-ul cu ‘COMENTARII’ de mai jos , urmând a scrie comentariul tău şi a-ţi alege identitatea – semnându-te (dacă selectezi ‘Nume/Adresă URL’), rămânând în anonimat (dacă selectezi ‘Anonim’) sau alegând una dintre celelalte două opţiuni posibile. Mulţumesc anticipat tuturor celor care comentează!
Eu, deşi sincer mi-ar plăcea să cred că nu e aşa – pe zi ce trece îmi dau seama că afirmaţia lui T. Băsescu prinde contur, fiind din ce în ce mai veridică în viziunea mea.
Dar dacă şcoala noastră chiar scoate tâmpiţi - cine e de vină? Profesorii ? Elevii ? Sau mai bine dăm vina pe sistem?
Totuşi consider că nu e atât de important a găsi vinovaţii (probabil că am găsi prea mulţi), cât a încerca a remedia situaţia.
De ce acest post ? Pentru că am rămas uimit de ce am aflat recent în legătura cu bacalaureatul din acest an – de ceea ce mi-a relatat cineva în legătură cu ce s-a întâmplat la o probă scrisă. Adevărul e că nici nu ştiu de ce mă mai surprind anumite lucruri...Doar dacă mă uit puţin în ‘spate’ – la anul 2008 aflu că: ‘la Bacalaureat 2008 se copiază după cărţile cu rezolvări. Ba mai mult, cei care au curajul să anunţe aceste nereguli, sunt daţi afară din comisiile de corectare.’.
Dar să revin la cele relatate de cineva ce era în sala de examen: în timpul examenului de bacalaureat un elev se ridică din banca lui şi merge la o bancă vecină a unei eleve şi se pune să copieze de pe foaia acesteia – la care profesorul supraveghetor îi spune – ‘ei, nici chiar aşa’ – îl trimite la loc şi-i pasează foaia elevei elevului. O alta întâmplare: unei eleve îi este luată ciorna pe care avea nişte subiecte rezolvate de către o altă elevă din faţa ei. Eleva a cărei ciorna îi fusese luată îi cere elevei din faţa ei să-i înapoieze ciorna, însă văzând că nu reuşeşte să o recupereze apelează la ajutorul profesorului supraveghetor care îi spune elevei să-i înapoieze ciorna – ‘dar repede’ – fără a lua nici o măsura asupra faptei comise.
Când am aflat că s-au pus camere de luat vederi mi-am zis: uite o idee bună – însă pe urmă am aflat că le-au pus pe coridoare ... no comment.
Sunt mulţi elevi(e) în ziua de azi care nu ştiu să adune şi să scadă, dar care speră să-şi ia bacalaureatul, elevi(e) care se bazează pe copiat la bacalaureat - la toate materiile - şi care sunt stresati(e) nu din cauza a ceea ce le va cădea la examen, ci din cauză că nu o să aibă de la cine copia – şi mai mult decât atât - doresc să facă şi o facultate.
Citiţi câteva dintre comentariile unor elevi postate la un clip de pe youtube de acum 2 ani şi trageţi concluziile singuri:
-‘in PTTR am copiat toti masiv!’
-‘dupa parerea decat un 3 cinstit mai bine un 8 necinstit’
-‘in 2002 noi am dat 200 mii lei vechi ca sa ne lase sa copiem’.
Totuşi ce nu înteleg e atitudinea profesorilor.
Nu credeti că s-a ajuns totuşi prea departe?
... trăim mare parte din noi în mediocritate ...
Atitudinea conteaza !!! Dar cine o are ??
Deci cine e de vină până la urmă ?
P.S.: Până şi reclamele noastre sunt axate pe ‘doi cai frumoşi’ – atât putem? sau atât merită populaţia ? sau atât duce ? .......
Pentru a lăsa un comentariu dă click pe link-ul cu ‘COMENTARII’ de mai jos , urmând a scrie comentariul tău şi a-ţi alege identitatea – semnându-te (dacă selectezi ‘Nume/Adresă URL’), rămânând în anonimat (dacă selectezi ‘Anonim’) sau alegând una dintre celelalte două opţiuni posibile. Mulţumesc anticipat tuturor celor care comentează!
Pentru început am să explic ce înseamnă pentru mine, şi cu siguranţa nu numai, acest – să-i spunem – concept : studentul în primul plan al educaţiei.
În primul rând o relaţie deschisă, bazată pe încredere, între profesor şi student. Bineînţeles că elementul de bază în toată această relaţie este o comunicare cât mai prietenoasă, deschisă şi sinceră. Această relaţie e esenţială în vederea mea pentru a putea atinge celelalte obiective descrise mai jos.
Metodele de predare trebuie să fie cât mai variate, în funcţie de stilurile de învăţare ale studenţilor şi care să conducă într-un final la atingerea obiectivelor propuse. Este de bun augur ca pe toată durata studiilor studenţii să aibă parte de consiliere profesională care poate fi utilă pentru viitorul traseu al vieţii studentului.
Un alt element extrem de important în accepţiunea mea (şi cu siguranţă nu numai a mea) sunt evaluările, şi bineînţeles că nu orice fel de evaluări, ci acele evaluări care sunt imparţiale, obiective şi relevante. O evaluare demnă de luat în calcul e, nu cea scrisă, ci cea realizată tot prin comunicare. Bineînţeles că acest lucru nu e întotdeuana posibil, având în vedere timpul pe care îl ocupă o astfel de evaluare realizată prin intermediul comunicării.
Însă, cu siguranţă fie ca student, sau chiar ca şi elev sau ca şi fost student ţi s-a întâmplat să asişti la un curs şi să descoperi că omul din faţa ta îţi captează atenţia. Ai fost deasemenea plăcut surprins(ă) văzând că poţi purta o conversaţie pe o temă de curs; plăcut surprins(ă) să vezi că ai ce spune şi, că mai mult decât atât, – eşti şi ascultat(ă).
Mi-ar plăcea să ştiu că ai asistat la cursuri care te-au făcut să-ţi pui întrebări, care te-au făcut să vrei să-ţi depăşeşti limitele sau cel puţin să vrei să fi mai bun.
Cu siguranţă acest tip de curs există şi asta pentru că există profesori care să le susţină. Sunt acei profesori cu care poţi vorbi deschis, la ale căror cursuri poţi participa activ, acei profesori care îşi adaptează mereu activitatea didactică în funcţie de nevoile studenţilor; acei profesori care au un dar în a capta atenţia şi interesul în fiecare minut din ora lor. Ei ne motiveaza şi chiar pot să ne formeze din punct de vedere profesional.
Şi fiindcă există, şi fiindcă am avut şi eu parte de astfel de profesori, le mulţumesc pe această cale.
Sunt ferm convins că dacă studentul sau elevul ar fi în primul plan al educaţiei şi nu alte interese, s-ar schimba mult de tot sistemul de învăţământ din ţara noastră. Însă până atunci trebuie să sperăm că va fi aşa. Deci, deocamdată mai mult vis, dar sperând ca visul să devină cândva realitate...
Pentru a lăsa un comentariu dă click pe link-ul cu ‘COMENTARII’ de mai jos , urmând a scrie comentariul tău şi a-ţi alege identitatea – semnându-te (dacă selectezi ‘Nume/Adresă URL’), rămânând în anonimat (dacă selectezi ‘Anonim’) sau alegând una dintre celelalte două opţiuni posibile. Mulţumesc anticipat tuturor celor care comentează!
Îţi poţi petrece toată viaţa construind
Ceva din nimic
Iar o furtună îţi poate dărâma totul…
Construieşte, oricum!
Poţi alerga după un vis
Ce pare de neatins
Şi care ştii că s-ar putea să nu se împlinească niciodată…
Visează-l, oricum!
Lumea asta a luat-o razna
Şi e greu să mai crezi
Că mâine poate fi mai bine decât azi…
Dar crede, oricum!
Poţi iubi pe cineva cu tot sufletul tău
Din motive întemeiate
Şi într-un moment acela poate alege să plece…
Iubeşte-l, oricum!
Îţi poţi pune sufletul pe tavă într-un cântec
Cu versuri în care crezi
Iar mâine toată lumea va uita că l-ai cântat…
Cântă-l, oricum!
Dumnezeu e mare
Dar uneori viaţa-i nedreaptă
Şi când te rogi
Lucrurile nu ies întotdeauna aşa cum crezi că ar trebui
Dar roagă-te, oricum!
Roagă-te, oricum…
Cântă… Visează… Iubeşte… Oricum…
Am să-mi exprim câteva păreri legate de strofele de mai sus, strofe care, din păcate, nu ştiu cui aparţin.
Referitor la strofa I:
Nu ai de unde să şti că acea 'furtună' va veni. Ce ar însemna să nu faci nimic toată viaţa,doar pentru că te gândeşti că s-ar putea ca la un moment dat să ţi se năruie totul.
Construieşte-te pe tine - întăreşte-ţi psihicul, formează-ţi o personalitate demnă de admirat de cei din jur - aceste 'contrucţii' nu pot fi dărâmate nici măcar de o ‘tornadă’.
Strofa a 2-a si a 3-a:
‘s-ar putea să nu se împlinească niciodată’, însă s-ar putea şi să se împlinească cândva; Speranţa moare ultima!
Strofa a 4-a:
Poţi iubi pe cineva şi fără motive întemeiate – în accepţiunea mea aia e dragostea adevărată.
Când iubeşti cu adevărat o persoană spui: "o iubesc ... ŞI ATÂT".
Când crezi doar ca iubeşti o persoană spui "o iubesc ...pentru că..."
- respectiva persoană "alege să plece" - şi ce? ai putea să nu o mai iubeşti doar pentru că a plecat?
dacă: NU - "o iubeşti şi atât"
dacă DA: "o iubeşti ...pentru că...".
Strofa a 5-a:
Adu-le aminte de el şi cântă-l şi 'mâine'.
Strofa a 6-a:
Lev Tolstoi spunea: “Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva.”
Pentru a lăsa un comentariu dă click pe link-ul cu ‘COMENTARII’ de mai jos , urmând a scrie comentariul tău şi a-ţi alege identitatea – semnându-te (dacă selectezi ‘Nume/Adresă URL’), rămânând în anonimat (dacă selectezi ‘Anonim’) sau alegând una dintre celelalte două opţiuni posibile. Mulţumesc anticipat tuturor celor care comentează!
“Nu am încredere în romancierii care nu-şi spun cuvântul în legătură cu politica sau relaţiile umane, cu puritanismul sau sexul. Trebuie să declari răspicat ceea ce crezi şi ceea ce consideri că este benefic sau nu pentru societate. Indiferent ce principii formulezi sau ce teorii despre roman emiţi, întotdeauna se va găsi cineva care să le conteste…Esenţa artei constă în libertatea ei de a încălca regulile. Eu nu cred că romanul poate schimba ceva în sens social, dar am credinţa că el poate totuşi să schimbe sentimentele oamenilor.” (John Fowles)
"Cei care citesc multe cărţi sunt aidoma celor care prizează haşiş. Trăiesc într-un vis." (Anatole France)
Anatole France este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole Francois Thibault, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1921. S-a nascut la Paris, in data de 18 aprilie 1844. S-a stins din viata la varsta de 80 de ani.
“Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decat sa fii iubit pentru ceea ce nu esti."
La révolte des anges
...sau Marea Lupta dintre Hristos si Satana, inceputa in cer prin revolta ingerilor condusi de Lucifer.
...ilustrarea capacitatii de dedublare a diavolului; practic, Lucifer renunta la o eventuala victorie definitiva, zice Anatole France, asupra lui Dumnezeu, pentru ca in aceasta situatie nu s-ar produce decat o simpla schimbare a rolurilor. El, Lucifer, ar urma sa preia insusirile contestate atata vreme ale lui Dumnezeu, iar Dumnezeul detronat ar accede treptat din nou spre pozitia de invatator al lumii.
Sensul cartii
In esenta, cartea descrie revolta ingerilor deranjati de despotismul lui Dumnezeu. L-au inlocuit cu un inger; care in putin timp a capatat aceleasi deprinderi ca si precedentul Dumnezeu.
Totul porneste de la ingerul pazitor care si-a parasit postul, dupa ce si-a bagat nasul in biblioteca, printre documentele si manuscrisele vechi. Capatand taina cunoasterii, s-a razvratit.
Originea pacatului
Cauza suferintei noastre este pacatul din inima omeneasca.
Dumnezeu nu poate pacatui, caci natura Sa nu este o natura pacatoasa.
Pacatul a inceput cu Satana, fiinta creata numita Lucifer, care era un inger in cer. Lucifer era langa tronul lui Dumnezeu. El conducea ostile ingeresti. El era plin de intelepciune si nespusa frumusete. Lucifer a devenit diavol prin incercarea lui de a fi ca Dumnezeu. Mihail a aparat imparatia cerului si, in conflictul care a urmat, Satana a fost alungat din cer. Multi ingeri l-au urmat pe Satana si au fost aruncati din cer impreuna cu el. Acest pamant a devenit cartierul sau general in conflictul dintre bine si rau, dintre Hristos si Satana.
Satana este numit Beelzebub, domnul dracilor. Satana a condus pe ingerii cazuti in revolta contra lui Dumnezeu. El este domnul demonilor sau ingerilor cazuti.
Dumnezeu l-a creat pe Lucifer ca inger desavarsit in frumusete si fara pacat, avand o mare inteligenta si o impunatoare personalitate. In mandria si egoismul sau, Lucifer a devenit Satana sau diavolul. Dumnezeu este dragoste si El putea crea fiinte inteligente cu puterea de a alege, asa cum ne-a creat si pe noi. Cat timp posedam puterea de a alege, suntem liberi sa alegem pentru noi insine.
Meditand...
Ingerii au fost creati de Dumnezeu din nimic, prin intelepciunea, dragostea si vointa Sa.
Ingerii sunt fiinte imateriale, personale si marginite, dar superioare omului, atat in putere, cunoastere, cat si in virtute.
Diavolul poate ispiti omul, dar nu poate trece peste vointa omului, nu-l poate constrange sa pacatuiasca.
Citate
“Un adevar indeobste admis spune ca este nesanatos sa meditezi si ca adevarata intelepciune este de a nu te gandi la nimic.” (pag. 37)
“Cateodata, Maurice, se trezea in taria noptii, parandu-i-se ca aude in camera vecina zgomot de file intoarse sau plesnetul infundat al unor tartaje cazand pe parchet.
Intr-o dimineata [...] pe cand isi cauta in fata pavilionului cheile ratacite prin buzunare, urechea ii prinse distinct un glas care suspina:
-Cunoastere, unde ma duci? Unde ma tarasti, gandire?
Dar, patrunzand inauntru, nu vazu pe nimeni si isi spuse ca ii tiuisera urechile.” (pag. 41)
tartaj = carticica, condica, registru;
Maurice, Gilbert des Aubels (“sotia distinsului consilier al Curtii”),
ingerul (Abdiel pentru ingeri si sfinti, Arcadie pentru oameni):
“- Cine esti dumneata?
- Sunt un inger, raspunse vocea.
- Ce spui?...
- Sunt un inger; sunt ingerul pazitor al lui Maurice.
- Mai spune o data! ... Innebunesc ... Nu inteleg.
Fara sa inteleaga mai mult, Maurice era indignat.
- Esti un necioplit...Fa-mi placerea si iesi pe unde-ai venit.
- Maurice d’Esparvieu, relua galsul cel dulce, Acela pe care il adorati drept
creatorul vostru a randuit pe langa fiecare credincios un inger, cu menirea de a-l indruma si pazi [...]. Aveti in fata voastra unul din acesti ingeri – al vostru, Maurice. Am fost insarcinat sa veghez asupra curateniei voastre si sa va apar castitatea.” [...]
Va voi dezvalui o taina de care depinde soarta universului. Ridicandu-ma impotriva Celui pe care il socotiti creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor, eu pregatesc revolta ingerilor.
[...] si ingerii cei buni sunt supusi greselii, pacatuiesc in fiecare zi si cad din cer ca mustele.[...] Aflandu-ma in preajma dumitale, intr-o casa care adaposteste una din cele mai vaste biblioteci din lume am prins gustul lecturii si dragostea pentru studiu.[...] am devorat teologii, filozofii, geologii, naturalistii. Am cunoscut, am cugetat, mi-am pierdut credinta.” (pag. 53-57)
“- Asadar ma parasesti, ii spuse Maurice. Te-ai hotarat definitiv? Tare ma tem ca intr-o zi ai sa regreti amarnic nesabuinta.
- Nu trebuie sa privesc inapoi. Adio, Maurice.
- Adio, Arcadie.
Dar pe cand ingerul trecea pragul [...] Maurice il chema inapoi:
- Arcadie!...Nici nu mi-a trecut prin minte!...Nu mai am inger pazitor!
- Asa e, Maurice, nu mai ai.
- [...] pierderea ingerului dumitale pazitor te va lipsi de unele ajutoare
spirituale, de anumite haruri ceresti. Vei avea mai putina tarie sa eviti pacatul. In ce priveste cele ale spiritului, ramai fara vigoare si fara bucurie.
- Pleci?
- Adio.
Arcadie disparu [...].” (pag. 63)
“Murim in plina fericire de vechile nefericiri.” (pag. 91)
“Îngerii, precum ştiţi, nu mor niciodată. Dar când bronzul, fierul, vârful de diamant sau sabia de foc le sfâşie corpul subtil, simt o durere mai crudă decât pot încerca oamenii, căci carnea le e mai delicată, iar dacă vreun organ esenţial este distrus, cad inerţi, se descompun lent, se resorb în nebuloase şi insensibili, risipiţi, plutesc îndelungate ere prin eterul rece. Şi când în sfârşit îşi recapătă conştiinţa odată cu forma, nu-şi mai regăsesc întreaga memorie a vieţii lor trecute. Precum e şi firesc, îngerii se tem de suferinţă şi până şi cei mai viteji se tulbură la gândul că pot ajunge lipsiţi de lumină şi de dulcea amintire. Dacă ar fi altfel, rasa îngerească n-ar mai cunoaşte nici frumuseţea luptei, nici gloria sacrificiului.” (pag. 106)
“Nu e pacat mai mare decat sa te lipsesti de o placere.” (pag. 131)
“Iata-te, iata-te! Si te-am cautat atata amar de vreme, Arcadie, in sfarsit, te
regasesc! Arcadie, mi-ai luat ingerul pazitor, da-mi-l inapoi. [...] Ei bine, oricat de putin m-ai iubi, intoarce-mi-te, ramane-mi. Nu ma pot lipsi de dumneata. Atata vreme cat te-am avut alaturi, nu mi-am dat seama de prezenta dumitale. Dar indata dupa ce ai plecat, am simtit in mine un gol groaznic. Fara dumneata sunt asemeni unui trup lipsit de suflet.
- Ramai!
- Nu pot.
- [...] Ei bine! Striga tanarul Maurice, eu voi fi ingerul tau pazitor! Nu te mai
parasesc.” (pag. 152)
Gilbert des Aubels, ingerul Arcadie
“- Nu, nu!... Nu vreau sa te iubesc: te-as iubi prea mult!... [...]
- Nu-i asa ca nu esti inger ? Maurice asa crede, dar atatea mai poate crede Maurice...
Marturisesti ca ti-ai batut joc de el si ca nu esti inger?
- Nu nazuiesc decat sa-ti fac placere; voi fi intotdeauna ceea ce vei dori sa fiu.” (pag. 152)
“O actiune mareata este alcatuita dintr-o multime de altele mici; cel mai majestuos ansamblu se compune dintr-o mie de detalii infime.” (pag. 191)
“Dar ce importanta are faptul ca oamenii nu-i mai sunt supusi lui Ialdabaoth, daca spiritul lui Ialdabaoth inca traieste in ei [...]; ce conteaza ca l-au respins daca nu-i asculta pe demonii care-i invata sa cunoasca adevarurile? ” (pag. 215)
“ Si Satan se intoarse spre gradinar:
- Nectarie, tu ai luptat alaturi de mine inca inainte de nasterea lumii. Am fost invinsi pentru ca n-am inteles ca victoria este Spirit [...]” (pag. 215)
Pentru a lăsa un comentariu dă click pe link-ul cu ‘COMENTARII’ de mai jos , urmând a scrie comentariul tău şi a-ţi alege identitatea – semnându-te (dacă selectezi ‘Nume/Adresă URL’), rămânând în anonimat (dacă selectezi ‘Anonim’) sau alegând una dintre celelalte două opţiuni posibile. Mulţumesc anticipat tuturor celor care comentează!
