Interzis în marea majoritate a ţarilor şi drastic restricţionat în restul statelor, algocalminul continua să se vândă la liber în farmaciile româneşti. Deşi specialiştii au tras nenumărate semnale de alarmă asupra pericolului administrării medicamentului, Ministerul Sănătăţii refuză să ia măsuri în acest sens. Medicii spun că metamizolul poate provoca o boală fatală, numită agranulocitoză, care distruge celulele din măduva osoasă, precursoarele celulelor sangvine care asigură apărarea organismului.
Reprezentanţii Asociaţiei Române pentru Studiul Durerii susţin că 60% din medicamentele folosite în controlul durerii în ţara noastră conţin metamizol. Potrivit unor studii recente realizate în patru spitale universitare din România, peste 95% dintre pacienţi primesc metamizol intravenos împotriva durerilor postoperatorii. Organizaţia a solicitat autorităţilor să introducă noi reglementări legate de prescrierea şi eliberarea metamizolului, avertizând asupra pericolului reacţiilor adverse extrem de grave ale acestuia.
În SUA, metamizolul a fost retras complet de pe piaţă încă din 1977, în Marea Britanie încă din 1965, iar în Arabia Saudită — din 1980. În Suedia, Danemarca, Olanda, Grecia, Irlanda, Pakistan, Ghana, Kuweit, Nepal, Bangladesh, Georgia şi Lituania, medicamentul este strict interzis. În Israel, utilizarea acestui medicament a fost restricţionată, administrarea lui fiind posibilă numai în spitale. Belgia a reglementat, în 1987, folosirea metamizolului doar cu prescripţie medicală şi a impus păstrarea preparatului la secţiunea otrăvuri.
Pentru români, medicamentul preferat şi cât se poate de uzual împotriva durerii este banalul algocalmin. Atât medicii, cât şi pacienţii recomandă şi folosesc cu încredere acest tratament, fără însă a cunoaşte cu exactitate cât de periculos este medicamentul. Practic, algocalminul este atât de dăunător, încât a fost interzis sau drastic restricţionat în foarte multe ţări din lume. Mai mult, în Belgia, medicamentul este trecut la categoria otrăvuri. Numai la noi, în pofida avertizărilor, algocalminul continuă să fie accesibil oricui.
Doctorii cer interzicere sau restricţionare
Asociaţia Română pentru Studiul Durerii trage un semnal de alarmă şi susţine că se impun noi reglementări legate de prescrierea şi eliberarea de metamizol. „Factorii de decizie trebuie să stabilească cu exactitate dacă mai este nevoie să menţinem pe piaţa farmaceutică combinaţiile care conţin metamizol. Se impune o corectă informare a pacienţilor în legătură cu riscurile unei automedicaţii incorecte, dar şi creşterea gradului de informare a medicilor prescriptori în legătură cu reacţiile adverse induse de acest medicament”, a explicat dr. Elena Copaciu, care a adăugat că riscul estimat de agranulocitoza este de 1 la 20.000 de administrări. Pe lângă această boală, metamizolul mai poate da şi alte reacţii adverse de tip alergic, la fel de grave, care pot duce la moartea pacientului, chiar şi cu terapie intensivă prompt aplicată. Pe lângă şocul anafilactic, mai pot apărea şi reacţii alergice moderate, de tip bronhospasm, crize de astm bronşic, dereglări ale funcţiilor ficatului, rinichilor şi plămânilor, dar şi hipotensiune arterială şi reacţii de tip greaţă sau vomă. La noi nu există date despre reacţiile adverse ale metamizolului, pentru că acestea nu se monitorizează, dar specialiştii spun că e imposibil ca dintr-o sală de conferinţă să nu se găsească medici care să povestească despre complicaţii alergice grave, care i-au făcut să fie mai atenţi la prescrierea de metamizol. Unul dintre pericolele utilizării acestei substanţe este generat de uşurinţa cu care orice individ o poate procura. Ea poate fii eliberată fără nici un fel de prescripţie medicală. Nu există nici un control asupra consumului, riscul agranulocitozei neputând fi evitat.
În Belgia, eticheta algocalminului are un cap de mort.
Metamizolul a fost lansat pe piaţa farmaceutică pentru prima dată în 1921, în Germania, de firma Hoechst. În 1922 a fost deja descrisă agranulocitoza, dar numai după câteva decenii de utilizare, metamizolul a fost asociat cu reacţii adverse fatale şi, în primul rând, cu agranulocitoza. Asociaţia Medicală Americană a atenţionat asupra pericolelor potenţiale ale utilizării acestor preparate încă din 1973. Datorită riscului mare de agranulocitoză, retragerea metamizolului, în Suedia, s-a făcut încă din 1973, însă în urma unei contraofensive a producătorilor, care au prezentat nişte date optimiste, statul suedez cedează şi reintroduce metamizolul pe piaţă în 1995. Apariţia însă a unor noi cazuri de agranulocitoză ca rezultat al utilizării metamizolului timp de 6-7 zile oral sau parenteral, într-un interval de 3-4 luni a dus la scoaterea metamizolului de pe piaţa suedeză în 1999. Danemarca a interzis utilizarea sistemică a metamizolului încă din 1979. Israelul a restricţionat în 1995 utilizarea parenterală a metamizolului sodic numai în spitale. Belgia a reglementat, încă din 1987, utilizarea metamizolului numai după prescripţie medicală şi a impus păstrarea preparatului la secţiunea otrăvuri, cu obligaţia aplicării pe flacon a etichetei „cap de mort”. Germania, prin hotărâri emise în 1987, a restricţionat utilizarea preparatelor ce conţin metamizol, retrăgând de pe piaţă combinaţiile ce includ aceasta substanţă. În 1989, Spania a retras, de asemenea, combinaţiile de metamizol cu excepţia celor spasmolitice, păstrând metamizolul numai pentru tratarea durerilor post-traumatice, postoperatorii şi febrei, care nu răspund la alte analgezice antipiretice. În Olanda, în 1990, producătorii au luat hotărârea de a retrage de pe piaţă produsele ce conţineau metamizol în diverse combinaţii. Metamizolul a mai fost retras şi din Grecia, Irlanda, Pakistan, Ghana, Arabia Saudită şi Kuweit. Cazurile cele mai recente sunt Nepal, Bangladesh, Georgia şi Lituania.
Aţi citit cu atenţie prospectul acestui medicament?
Compania producătoare avertizează prin prospect asupra reacţiilor adverse importante, chiar dacă formularea este un pic vagă şi se foloseşte un limbaj medical specializat: „Atenţie! Acest medicament poate provoca fenomene alergice de tip anafilactic, mergând până la agranulocitoză sau şoc. Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata tratamentului, în cazul apariţiei febrei, anginei şi/sau ulceraţiilor bucale sunt obligatorii întreruperea imediată a tratamentului şi efectuarea urgentă a hemogramei. Continuarea administrării creşte riscul de deces. În cazul tratamentului de lungă durată trebuie controlată periodic hemograma. Riscul de şoc anafilactic este mai mare la pacienţii cu astm bronşic alergic, rinită alergică şi urticarie. Înaintea începerii tratamentului este necesară o anamneză atentă privind eventualele afecţiuni alergice, precum şi antecedentele de alergie la derivaţii de pirazol sau la salicilaţi. În cazul pacienţilor cu risc crescut de şoc anafilactic, produsul se va administra numai dacă este absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic şi sub strictă supraveghere medicală. Medicamentul poate provoca hipotensiune arterială, uneori severă (mai ales în caz de injectare intravenoasă prea rapidă), hipotonie, hipovolemie, deshidratare, instabilitate hemodinamica, şoc hemodinamic, hiperpirexie”.
sursa:e-mail
